… într-o călătorie de iniţiere. Ei, da, uite că “Făt-Frumos” în varianta feminină se apucă să plece în lume să îşi caute sorocul, să se bată cu ceva zmeu, balaur sau dragon, depinde de locaţie, să o salveze pe “Ileana Cosânzeana” - în variantă masculină, presupun - , să se mărite/însoare şi să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi. Nu, nu, nu… Luaţi acum un burete şi ştergeţi de pe tabla minţii tot ce aţi citit mai sus. Unde aş vrea de fapt să merg? Read the rest of this entry »
read comments (3)
I just feel like writing. I have no idea what I will write about, but I feel like it. Sadness comes and goes, smiles come and go, it is all part of a cycle that never ends. “It’s the circle of life…”, as it is said in the song with the same name from Disney’s “The Lion King”.
Think about being immature and childish and dreamy. Is it so wrong? Well, it is wrong to be immature, especially since you have passed 20 years old, but childish and dreamy? I think I will forever and ever be dreamy. Why? Because Read the rest of this entry »
… un Elefănţel pierdut în junglă de părinţii lui. Şi stătea săracul şi plângea, nu ştia cum să se hrănească, se temea de animalele care l-ar fi putut mânca… Dar uite că în salvarea lui a venit Vânătorul, care i-a spus: Read the rest of this entry »
Nu am mai citit manga de mult. Nu m-am mai uitat la anime de mult… Era cazul să-mi revin, nu? Am zis săptămâna trecută “Hai sa citesc un manga, ales cât se poate de la întâmplare. Şi uite aşa am ajuns ca citesc Doubt. Deşi nu prea sunt eu fana genului horror, citind descrierea, am devenit curioasă.
Iniţial am crezut că o să fie ceva gen Duds Hunt, tot un fel de joc din ăsta în care ajungem să ne omorâm până la urmă, dar m-am înşelat. Partea de mister şi suspans e mult mai bine conturată în Doubt, parcă mereu ai vrea să vezi mai mult decât ne arată manga-ka-ul, el ne prezintă totul ca şi cum ar fi filmat, frânturi de imagini prinse cu colţul ochiului, din care nu îţi dai bine seama ce se întâmplă. În spatele celui care “filmează/vede” CE se întâmplă? Dacă vine iepuraşul şi îl omoară?
Oricum, ideea de bază de la care porneşte povestea manga-ului este Read the rest of this entry »
Cu întârziere postez şi eu anunţul, noroc cu alţii care au avut grijă înaintea mea.
Ceainăria Yume şi Clubul Seireitei din Cluj-Napoca s-au gândit că o colaborare ar fi fructuasă, aşa că s-a născut Golden Week. Fiecare squad al clubului preia atribuţiile de gazdă timp de o zi în Yume, organizând evenimente speciale pentru clienţii localului.
Nu pot decât să vă spun că Read the rest of this entry »
Pentru că îmi place foarte tare ceea ce fac şi pentru că nu pare să mai facă nimeni asta pe aici prin România, m-am gândit că ar fi interesant să avem în blogosfera românească (ca să îmi citez frăţiorul) anime/manga/Japan-related un nou subiect de discutie/citire. Sper să am timp să postez des pe aici şi să fie destul de interesant cat sa mai revină lumea.
Nu voi încerca aici să aduc argumente de ce e bine şi frumos să se facă cosplay, pentru că nu asta e treaba mea, dar aş vrea totuşi Read the rest of this entry »
Am avut un weekend ciudat. Nu pot spune exact de ce, dar aşa mi s-a părut. Am purtat câteva conversaţii cu unii oameni şi m-au făcut să observ câteva lucruri neplăcute legate de societatea în care trăim. Subiectul de discuţie care nu se termină niciodată: relaţiile. De ce mor aşa de de repede în ziua de azi? Tot timpul am crezut că era din cauză că oamenii sunt mai independenţi, că femeile nu mai ţin sub tăcere abuzurile bărbaţilor, etc. Dar am avut parţial dreptate. Concluzia la care am ajuns e că Read the rest of this entry »
I had a rather strange weekend. I can’t exactly say why, but that’s the way I felt it. Conversations with people made me realize some unpleasant things about the society we live in. The never-dying subject of discution: realtionships. Why do they die so easily today? All this time I thought it was because people are more independent, women don’t keep quiet anymore about abusive husbands, etc. But I was only partially right. The conclusion I reached is that Read the rest of this entry »
Da, uite aşa ajungem noi femeile la disperare. Şi nu, nu vreau să aud comentarii cum că femeile sunt rele, proaste, sau prea deştepte uneori, că îşi bat joc de săracii bărbaţi care suferă în tăcere. Da, poate e valabil, dar şi viceversa funcţionează la fel de bine. mai nou dau peste tot felul de specimene (că altfel nu le pot zice) care nu ştiu în ce direcţie să o apuce pentru că nu ştiu ce vor. Cum vine treaba asta cu iubirea? Când iubim pe cineva ne gândim doar la persoana respectivă şi restul nu conteză. GREŞIT! Se pare că totuşi conteză. Şi conteză mai mult decât ar trebui.
E ca şi cum aş spune “Mi-e pofta să Read the rest of this entry »
Îmbătrânim?!…
Posted by shinju in De viaţă
M-a încercat un sentiment tare ciudat acuma cand am fost acasă. O nostalgie pe care nu am mai simţit-o de mult şi nu în această situaţie, cel putin… Prima dată când am păţit-o a fost la “cafeaua” de sâmbătă dimineaţa la d-na Marcu (fosta vecina). Din momentul în care am păşit pe strada pe care am locuit atâţia ani, am avut un sentiment de căldură, o bucurie amestecată cu tristeţe, parcă mi se părea totul cunoscut şi parcă nu, pentru că multe s-au schimbat, nee?
Când am ajuns în dreptul casei Read the rest of this entry »